Felicitari electronice sau pe hartie?

Eseu publicat in 22.12.2003

Vine Craciunul si Anul nou si ca de fiecare data primesc o multime de felicitari cu urarile de rigoare. Si ma intreb: cate voi primi prin posta clasica, si cate prin intermediul internetului?
Acest obicei ma bucura, ca pe multi altii de altfel, dar ma impinge spre reflectie: de ce trebuie sa vina o sarbatoare ca sa ne aducem aminte de cineva? Si oare nu exista si alte date importante in viata fiecaruia, de care ceilalti nu isi aduc aminte?

O discuţie despre: educaţia sexuală şi divorţ, emigraţie şi prelucrarea trecutului - cu psihoterapeutul Dan Goglează

Acest interviu a fost publicat pe www.rom2.de, si apoi republicat pe http://www.psihoterapie.net.

Dan Goglează (născut în 1951, în Vrancea) a studiat la Universitatea AL.I.Cuza din Iaşi, a absolvit secţia de Psihologie-Sociologie în 1976 şi este doctor în psihologie. A lucrat ca psiholog clinician la Focşani pînă în 1986, cînd folosindu-se de o vizită la rude, a cerut azil politic în Germania. Din 1989 este psihoterapeut autorizat în praxisul propriu în Leverkusen.
Pe lîngă activitatea curentă de psihoterapeut, participă la activitatea ştiinţifică a unor prestigioase cercuri şi asociaţii de specialitate din Germania şi România. A publicat o carte la Polirom în 2002 şi rămîne o prezenţă apreciată în publicistica românească (detalii vezi pe site-ul www.gogleaza.com).
Începînd cu 1990 a iniţiat şi desfăşurat acţiuni umanitare pentru ţară iar pe plan comunitar diverse activităţi culturale ca preşedinte al Asociaţiei Culturale Române din Köln (“Rumänischen Kulturzentrum Köln e.V.“)

Prescurtări:

• AD : Alexandru Drăghici
• DG: Dan Goglează

AD - În România pînă în 1989 educaţia sexuală şi contraconcepţionalele au fost interzise, măsură prin care regimul ceauşist a forţat natalitatea, de multe ori nedorită sau neplanificată. Avînd acest trecut persoanele venite din Romania au fost şocate de deschiderea societăţii germane în ceea ce priveşte educaţia sexuală şi planificarea familială. Aţi putut observa efecte ale acestei fricţiuni sau probleme de adaptare la pacienţii români avuţi în terapie?

DG - Nu se poate spune că a fost interzisă oficial, doar proscrisă ca şi psihoterapia de altfel, tabuizată, minimalizată, reprimată, prelucrată ideologic şi tratată de sus cu puritanismul tipic moralei proletare. Toate acestea s-au petrecut numai în aparenţă, deoarece a nu face educaţie sexuală, în sensul de a nu emancipa, înseamnă a manipula prin nonintervenţie, adică a cenzura şi a profita de pe urma necunoaşterii. Educaţia în general este un segment al executivului puterii de stat şi expresia a ceea ce ideologia dominantă crede că sînt nevoile umane. Omul nou vizat de comunişti avea o „misiune istorică”, era „producătorul” propriului destin la comanda partidului, un paradox evident, iar femeia adulată în rolul ei de sporire a masei proletare. Lipsesc studiile asupra rolului femeii în comunism, deşi acesta a fost unul major şi comuniştii au ştiut să se folosească abil de rolul ei de influenţă în cadrul familiilor. Dacă doreşti să emancipezi sau să ai o societate pioasă şi conservativă atunci nu trebuie decît să ai mesajele cuvenite adresate femeilor.

Articol de arhiva (2008): www.rom2.de preda stafeta!

Alexandru Draghici

Stimate cititoare, stimati cititori,

in februarie 2001 s-a nascut www.rom2.de, cu intentia declarata de a informa persoanele vorbitoare de limba romana din Germania, despre manifestarile romanesti care au loc in aceasta tara. Aceasta intentie s-a nascut din recunoasterea unei realitati perpetue cu care se confrunta orice imigrant in orice tara: ca exista riscul de a uita de unde ai venit...precum si seductia de a da vina insucceselor personale pe tara unde am ales sa traim, in cazul nostru Germania.

Ce-a vrut sa insemne rom2? rom2=romdoi se poate transcrie in limba germana in expresia „romdeu“, adica rom-deu, adica Rom-ania Deu-tschland! Aceasta a vrut sa fie expresia semiotica a dorintei multora dintre noi de a se integra in societatea germana, poate mult mai repede decat ne dorim, de aceea cifra doi (2)!

Articol de arhiva (2005): 'Introducere la ghidul fericirii!'

Alexandru Draghici

Sunt nemtii, printre care traim, fericiti? Suntem noi, romanii care traim in Germania, fericiti? Daca da, e o altfel de fericire? Acest soi de intrebari si alte cateva pe tema fericirii, mi-au fost inspirate de un articol din ziarul saptamanal german “Fokus”, care ocupa prima pagina a unuia dintre numerele acestuia din luna august 2005.

Ce este fericirea?

Fericirea este amestecul perfect dintre armonia interioara si mediul ambiental. Ea este rezultatul acelei stari magice de care sunt stapaniti anumiti oameni, aceea de “flow” (curgere), concept introdus de psihologul Csikszentmihalyi.

Articol de arhiva (2005): 'Am obosit sa fiu roman!'

Alexandru Draghici

Sunt unul dintre privilegiatii care au sansa sa traiasca in strainatate. Nu printre straini, caci strain te simti numai atunci cand nu reusesti sa te simti bine acolo unde ai decis sa traiesti. In plus, eu am plecat din Romania fiindca ma simteam strain in propria-mi tara, sentiment cauzat de confuza situatie politica si economica de dupa Revolutia din ‘89, o perioada ce promitea a fi plina de schimbari. Acestea au fost, insa, doar visuri rapid aduse pe terenul realitatii de cateva bate ale unor muncitori, care intelegeau sa forteze democratia prin violenta.

Fondurile statului român, risipite aiurea în diasporă

Din Ziarul "Adevarul", Joi, 11 Ianuarie 2007 Nr 5133

Fondurile statului român, risipite aiurea în diasporă

Alexandru Drăghici, editorul celui mai important portal al românilor din Germania, dezvăluie din culisele emigraţiei

de Andrei Badin

"Căpşunari". Acesta este termenul despre care se discută în România despre emigraţia post-decembristă răspândită în cele patru colţuri ale lumii. Realitatea este însă mult mai nuanţată. Ziarul Adevărul deschide dosarul diasporei, prezentând punctul de vedere al lui Alexandru Drăghici, editorul www.rom2.de, unul dintre cele mai citite portaluri de internet din emigraţie.

- În Spania s-a anunţat crearea unui partid românesc. În Germania se poate discuta de o organizaţie reprezentativă pentru români?

- Nu se poate vorbi despre o organizaţie reprezentativă pentru românii din Germania. De ce nu există o organizaţie reprezentativă pentru românii din Germania? Fiindcă este o emigraţie compusă din trei grupuri: etnici germani care vin din România, români veniţi înainte de 1989 şi cei veniţi după "revoluţie". Dacă etnicii germani sunt organizaţi exemplar, aproape milităreşte, folosind o structură ierarhică bazată pe considerente geografice, celelalte grupări sunt organizate la nivel de asociaţie, bazate pe dreptul german de asociere, vechi de câteva decenii, şi care oferă facilităţi financiare şi posibilitatea de a deduce bani de la impozit. Există două încercări de creare a unor organizaţii reprezentative: prin Biserica Ortodoxă şi la nivelul asociaţiilor româno-germane.

Starea "de graţie" a scriitorului român ce trăieşte în afara graniţelor României

Starea "de graţie" a scriitorului român ce trăieşte în afara graniţelor României
(Eseul a fost publicat si in revista literară "Contemporanul" din Bucureşti)


Întrebările legate de condiţiile de creaţie, pe care le are un scriitor care trăieşte în afara graniţelor ţării de origine, se pot reduce aproape la una singură: în ce măsură faptul că respectivul "nu trăieşte" în contextul limbii sale natale decât fragmentar, îi influenţează puterea de creaţie? La fel de importantă este şi întrebarea: influenţează “străinatatea” temele sale de creatie? Voi încerca să răspund acestor întrebări prin prisma experienţei personale de creaţie, şi prin percepţiile avute ca de editor al ziarului online www.rom2.de, rol în care am avut şansa să cunosc mulţi scriitori de limbă română din Germania.

 1. Mediul lingvistic

Faptul că "muncesc" în limba germană nu mă împiedică să creez în limba maternă, care nu se uită. Netrăind în România, evoluţia curentă a limbii, apariţia unor noi sinonime, neologisme sau sintagme lexicale nu-mi mai sunt cunoscute în toată amploarea lor. Aceasta nu este însă un handicap, fiindcă în concepţia mea limbajul poetic este redus la un nucleu de cuvinte oarecum atemporale. Pentru un romancier, aceasta poate fi totuşi un handicap. Împărtăşind părerea generală că limbajul românesc -mai ales cel din mass-media scrisă şi vizuală - s-a deteriorat, devenind pe alocuri vulgar, nu simt, ca poet, lipsa limbajului cotidian din România.